Un organism nu reprezintă o ierarhie care poate fi descrisă exact în termeni morfologici; mai curind, el este un sistem de ierarhii care se întrețes și se încalecă în multe feluri și care pot să corespundă sau nu nivelurilor ierarhiei morfologice.

L. von Bertalanffy (1960)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
CENTROMER

(KINETOCHOR) (gr. kentron - centru; nieros — parte) — regiune distinctă a cromozomului la nivelul căreia acesta se atașează de firele fusului de diviziune în timpul metafazei mitozei și meiozei. Asigură mișcarea cromozomilor spre polii de diviziune; cromozomii care au pierdut centromerul (cromozomii acentrici) nu se pot orienta spre poli și ca urmare sunt eliminați. Centromerul ocupă în cromozom o poziție constantă, într-un segment cu o structură specifică relativ despiralizată, denumită constricție primară sau centrică. Poziția centromerului poate fi mediană (când cromozomul are brațe egale: cromozom metacentric), submediană (cu brațe inegale: cromozom submetacentric), subterminală (cromozom acrocentric) sau terminală (cromozom telocentric). La unele specii centromerul nu este localizat, ca urmare, cromozomii se pot atașa de tubulii fusului de diviziune pe întreaga lungime. Centromerul se divide longitudinal în procesul replicării cromozomilor. V. MISDIVIZIUNE.