Granula de polen, celulă independentă, simplă și neînsemnată pentru cei neavizați, este purtătoarea întregi informații genetice parentale a plantelor cu flori.

M. Andrei (1987)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
COD GENETIC

sistem în care informația genetică este conținută într-o secvență de baze în ADN (sau ARN viral); corespondența care există între grupele de nucleotizi din molecula de ADN (sau ARN) și aminoacizii incluși în lanțul polipeptidic sintetizat. Este un sistem care presupune transcripția informației codului genetic din ADN în secvența ribonucleotizilor din mARN (ARN mesager) și translația acestei informații în secvența (poziționarea) aminoanizilor particulari în lanțul polipeptidic al diverselor proteine sintetizate. Limbajul în care informația genetică este codificată în ARN mesager consideră bazele azotate (adenina-A, guanina-G, citozina-C și uracilul-U) ca fiind „litere”, care sub forma unei secvențe de trei nucleotizi (triplete de baze azotate) formează „cuvintele” sau codonii ce codifică diferiți aminoacizi. Cercetările au relevat faptul că în codul genetic există 64 de codoni (43 combinații posibile a celor patru tipuri de nucleotizi), că acest cod este degenerat, în sensul că unele triplete sunt sinonime, codificând același aminoacid și că este universal deoarece aceiași codoni, indiferent de organismul sau specia în care se petrece sinteza proteică, codifică aceiași aminoacizi. Faptul că un codon conține o tripletă de baze azotate a fost stabilit de S. Brenner și F. Crick (19ol) prin cercetarea mutanților la fagul T4. Aceste cercetări au condus și la constatarea că „citirea” codului genetic se face succesiv, în grupuri de trei baze, codonii, începând cu un anumit punct de plecare: capătul genei (numit capăt 5') și întotdeauna au aceeași direcție spre capătul terminus al genei (capătul 3', deoarece atât catenele de ADN și toate catenele de ARN celular, deci transcripția cât și translația, se desfășoară în direcția 5' spre 3'). Înseamnă că, dacă în ADN din genă una sau două baze sunt adăugate (inserate) sau pierdute (deletate) citirea este deplasată față de normal, iar codonii vor avea altă structură (apar codoni mutanți cu sens greșit sau missens) și, ca urmare, vor codifica alt aminoacid. Astfel, o genă mutantă transcrie un mARN mutant care va produce o proteină mutantă, obișnuit, cu efecte biologice dăunătoare sau chiar letale (proteina nemutantă are efecte biologice normale). Natura bazelor care formează cei 64 codoni a fost descifrată până în anul 1955: 61 sunt codoni cu sens sau specifici care poziționează un aminoacid în polipeptidă; 3 codoni: UUA, UAG, UGA sunt numiți codoni nonsens, deoarece ei nu specifică nici un aminoacid, dar codifică semnalul „stop" ce indică terminarea genei; faptul că toate polipeptidele nou sintetizate încep cu aminoacidul metionină a condus la părerea că, codonul AUG, oare poziționează acest aminoacid, poate fi considerat codon de inițiere a transcripției și translației (codul genetic este nedegenerat doar pentru metionină, codificată de AUG, și pentru triptofan, codificat de codonul UGG; restul aminoacizilor sunt codificați de 2, 3, 4 sau 6 codoni).Codul genetic cu cele 64 combinații ale celor patru baze azotate din mARN: U, C, A, G și corespondența între 61 grupe de trei nucieotizi sau codoni cu sens și aminoacizi. Codonii sunt reprezentați prin tripletele de baze azotate, iar cei 20 de aminoacizi proteici prin simboluri. Codonul AUG ce conține codul pentru aminoacidul Metionina servește și ca semnal de inițiere a citirii mesajului. Codonii stop UAA, UAG și UGA sunt semnale de terminare a mesajului ce impun oprirea decodificării.