Dacă unii au considerat acum câțiva ani că epoca de aur a marilor descoperiri în biologia moleculară a fost depășită, cea mai recentă, aceea a genelor „divizate”, arată că, din contra, ideile cele mai solid înrădăcinate sunt deschise discuțiilor și că organizarea vieții este chiar mai neașteptată și mai pasionantă decât s-a putut imagina.

A . Danchin & P. Slonimski (1956)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
ECHINODERME

încrengătură (Echinodermata) de animale nevertebrate marine, din care fac parte clasele Crinoidea (crini-de-mare), Holothuroidea (castraveți-de-mare), Asteroidea (stele-de-mare), Ophiuroidea (șerpi-de-mare), Echinoidea (arici-de-mare). Echinodermele au în stadiul lavar o simetrie bilaterală (dipleurula), iar la adulți simetria devine pentaradiară; au schelet calcaros format din plăci (situat în derm — exoschelet), sunt celomate, au tub digestiv, au aparat ambulacrar (cu podii-ambulacre), iar pe corp se găsesc numeroși țepi rigizi. Sunt microfage, zoofage și fitofage. Au apărut în era paleozoică, iar în prezent sunt destul de numeroase (circa 5 300 specii), trăind răspândite în toate zonele climatice (mai ales în mările din regiuni calde), mobile și sedentare. Sunt, în general, unisexuate, iar spermatozoizii și ovulele se elimină în apă unde are loc și fecundarea; din zigot, după gastrulare, individul evoluează într-o larvă pelagică bilateral-simetrică — dipleurula — cu structura caracteristică diferitelor clase (pluteus, la ofiuride și echinoide), ulterior, larva suferă o metamorfoză în cursul căreia se stabilește structura pentaradiară a adultului, înmulțirea asexuată se poate realiza mai rar (asteride și ofiuride), prin autotomie, schizogonie și regenerare.