Atunci când o celulă embrionară sau universală se specializează, ea nu dobândește proprietatea care-i imprimă caracterul, decât în dauna celorlalte proprietăți cu care era în mod primitiv înzestrată.

Emil Racoviță (1896)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
EMBRIOGENEZĂ

(gr. embryon; genesis — descendență) — procesele prin care se formează embrionul; dezvoltarea embrionului din zigot (celula-ou). La animale, embrionul ia naștere prin segmentarea zigotului, trecând prin trei stadii: morulă (o aglomerare de celule), blastulă (un fel de veziculă cu un strat de celule dispuse la suprafață) și gastrulă (rezultată din invaginarea peretelui blastulei și formarea a două straturi sau foițe de celule: ectodermul și endodermul; la majoritatea metazoarelor între cele două foițe, din endoderm, se dezvoltă a treia foiță: mezodermul). Din aceste foițe se dezvoltă țesuturile și organele.