Nucleul și protoplasma, nucleul intern și protoplasma externă, iată singurele părți esențiale ale unei adevărate celule. Restul este secundar, accesoriu.

E. Haeckel (1909)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
ENCEFAL

(gr. engkephalos — ceea ce este în cap) creierul; totalitatea formațiunilor sistemului nervos central incluse în cutia craniană la vertebrate. Se dezvoltă din cinci vezicule cerebrale: mielencefal, metencefal, mezencefal, diencefal și telencefal. Este alcătuit din trei regiuni distincte: creierul propriu-zis (sau creierul mare, format din emisferele cerebrale — telencefal și diencefal), cerebel (sau creierul mic) și trunchiul cerebral (bulbul rahidian, puntea Varoli, pedunculii cerebrali și tuberculii cvadrigemeni); este învelit de meninge (dura mater, arahoida și pia mater). Asigură integrarea și coordonarea funcțiilor organismului și adaptarea la condițiile de viață.