(F FACTOR, PLASMIDĂ F.) - unitate genetică, distinctă în unele celule bacteriene, formată dintr-un duplex circular de ADN (V.PLASMIDE). Prin prezența sa în celulă, fie extracromozomal, fie intracromozomal, F.episomul determină „sexul” bacteriei, transferul genelor marker din cromozomul bacterial prin conjugarea și formarea pililor de sex (V.PIL). În funcție de F.episom celulele bacteriene pot fi de 4 tipuri: 1. Celule F- (lipsite de factorul de sex F, care se comportă în conjugare ca recipient genetic sau „sex femel"); 2. Celule F+ (posesoare a unui factor de sex autonom, lipsit de gene cromozomale; aceste celule se comportă în conjugare ca donor genetic sau „sex mascul". Asemenea celule prin conjugare transferă F.episom cu o mare frecvență în celule F- care sunt convertite în stare F+) 3. Celule F’ (a căror factor F autonom posedă un segment detectabil din cromozomul bacterian. Plasmidele F' se formează în două etape din bacterii F+: a. inserția factorului F în cromozomul bacterian cu formarea celulelor Hfr-l. Engl. „High frequency of recombination”; b. excizia din cromozom a F.episom împreună cu câteva gene cromozomale esențiale. La o conjugare ulterioară factorul F’ se integrează în cromozomul celulei recipient, prin interacțiunea locilor homologi situați în F' și în cromozomul circular bacterian); 4. Celule Hfr (cum s-a menționat celulele bacteriene devin Hfr prin integrarea F.episom în cromozomul bacterian circular. Celulele Hfr sunt capabile să transfere în timpul conjugării o parte sau întregul cromozom bacterian în celule F-. Astfel, celula F-, primind un segment din cromozomul celulei Hfr, devine diploidă la nivelul segmentului cromozomal transferat, stare care asigură condițiile necesare recombinării genetice — crossing over-ului). V.BACTERII.