Ontogeneza descendenţilor reprezintă repetarea unor faze ontogenetice strămoşeşti, şi nu o repetare a caracterelor strămoşilor adulţi

V. Preda

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
GASTRULAŢIE

(gr. gaster — stomac) — formarea gastrulei din blastula prin invaginare. Reprezintă un proces dinamic care constă în deplasări sau migrări de teritorii celulare (de blastomere) cum este invaginarea și care are loc în embrionul majorității animalelor, la sfârșitul perioadei de segmentare (după constituirea blastulei); în urma acestor procese, denumite și mișcări morfogenetice, ia naștere gastrula cu foițele embrionare sau germinative. Prin gastrulație, celulele viitorului endoderm și, eventual ale viitorului mezoderm, sunt deplasate spre interior după modalități diferite de la un grup de metazoare la altul, ajungând la unele specii să fie complet înconjurate de viitorul ectoderm. Aceste procese se datoresc în bună parte schimbărilor funcționale ale celulelor — blastomerele. Astfel, în această etapă blastomerele au un nucleu deosebit de mare, iar în genele localizate în nucleu încep să se manifeste și să exercite controlul asupra proceselor de gastrulare și de dezvoltare ontogenetică ulterioară. S-a stabilit că abia în timpul gastrulației are loc sinteza de mARN și începutul sintezei unor noi proteine, mod în care genele își exercită controlul morfogenetic. De asemenea, s-a observat că spre sfârșitul gastrulației are loc și începutul diferențierii nucleilor ceea ce creează premisele formării viitoarelor organe. V.BLASTOPOR.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): GASTRULATIE