Acizii nucleici - substratul chimic al eredității - au însușirile viului numai integrați în celulele vii. Scoși din celule, se comportă ca substanțe chimice inerte.

M. Andrei (1978)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
GRĂDINĂ BOTANICĂ

loc unde sunt colecționate și păstrate plante vii. Într-o grădină botanică plantele sunt aranjate sistematic și cultivate în condiții naturale sau sere. Au luat ființă pe lângă facultățile de biologie, agronomie și medicină. Prima grădină botanică a fost creată în orașul italian Padova (1545), apoi la Pisa, Leiden (1577), Leipzig (1579), Montpelier, Upsala și în alte orașe. După cum menționează elvețianul Jean Gesner (1748—1836), spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Europa, existau circa 1600 de gradini botanice. Un progres substanțial în aranjarea pe baze științifice a colecțiilor de plante a avut loc în urma câtorva descoperiri importante și anume: formularea ideii că staminele și pistilele florilor sunt organe sexuale (Nehemiah Grew, 1675), relevarea existenței sexului la plante (Camerarius, 1691), propunerea unui „sistem sexual” de clasificare a plantelor (1736), realizarea primilor hibrizi vegetali (1759; Linne), și elaborarea bazelor clasificării naturale a plantelor (Jussieu, 1789). În prezent, în lume există numeroase grădini botanice, reprezentând adevărate laboratoare vii pentru cercetarea și conservarea speciilor de plante, precum și locuri pentru informare și educație științifică a maselor.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): GRADINA BOTANICA