Studiul sintetic al unui organism, atâtdin punct de vedere morfologic, structural, cât și funcțional pornind de la ideea de întreg, trebuie făcut plecând de la analiza părților lui componente. La rândul său, analiza părților trebuie făcută în sensul nu numai al stabilirii structurii și activității lor, ci și a locului și rolului fiecărei părți sau proces parțial în organismul întreg

N. Botnariuc (1961)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
HOMEOSTAZIE

(gr. homoios — asemănător; egal; stasis — reținere, staționare, fixare) — menținerea constantă a echilibrului intern; proprietate a unui sistem (organism, populație, structură genetică, proces etc.) de a se menține într-un echilibru dinamic (fiziologic, genetic, epigenetic etc.), în raport cu factorii interni, externi etc.