Am început „să înțelegem „celula nu însă și țesutul sau organul. Logica sistemului care dirijează execuția unor programe complexe, de pildă dezvoltarea unui mamifer rămâne încă necunoscută. Formarea unui om pornind de la ou reprezintă un miracol de exactitate și de precizie. Cum dintr-o singură celulă apar mii de miliarde de linii specializate conform unei ordini stricte în timp și spațiu, iată ce deschide orice fantezie.

Fr. Jacob (1960)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
HOMO

gen de primate al căror reprezentant este specia umană — Homo sapiens. Omul este cea mai perfecționată creație a evoluției, care, pe lângă primul sistem de semnalizare (senzații formate pe baza excitanților externi), comun tuturor animalelor care au scoarță cerebrală, posedă și cel de-al doilea sistem de semnalizare, cuvântul, vorbirea. El este rezultatul evoluției biologice, sub influența selecției naturale, și a evoluției sociale, a cărei deosebită importanță nu poate fi deajuns prețuită. Spre deosebire de primatele precursoare și maimuțele antropomorfe actuale, omul, apărut în urmă cu circa 250 000 de ani (în pleistocen), are un creier voluminos, de circa 1 500 cm3, a cărui scoarță (cortex) are o suprafață apreciată la peste 2 000 cm2, o grosime de 1,5—2 mm, în care sunt cuprinse până la 18 miliarde de celule nervoase (de 4 — 5 ori mai multe comparativ cu cea mai evoluată maimuță antropoidă); are poziție verticală, membrele posterioare adaptate la mersul biped, iar membrele anterioare, eliberate de sarcina sprijinirii corpului, au evoluat sub influența muncii spre mișcări controlate dintre cele mai complicate. Așa cum a arătat F. Engels, mâna este un organ al muncii și totodată un produs al ei. În ultimă instanță, așa cum a relevat tot Engels, rolul hotărâtor în transformarea maimuțelor precursoare în om, l-au avut aptitudinea de muncă, capacitatea de a făuri unelte și de a le folosi conștient și planificat. Sub influența muncii s-a dezvoltat omul cu trăsăturile morfologice, fiziologice și spirituale cunoscute: vorbirea, gândirea și viața în societate, care, la rândul ei, a asigurat omului, care este o ființă socială, o dezvoltare materială, cultural-științifică și spirituală, care-i permite să cerceteze, să cunoască, să intervină conștient în folosirea, supunerea sau orientarea fenomenelor naturale și sociale.