Animalele cu formele lor variate se nasc, de asemenea numai din celule cu totul analoage celor ale plantelor.

Th. Schwann (1874)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
HORMON

(gr. hormaein — a excita) — substanță organică produsă în cantități mici (infime) de anumite părți ale organismului animal și care este transportată în alte părți, unde acționează specific exercitând un efect stimulator. La animalele vertebrate, hormonii sunt produși ai celulelor glandelor endocrine (hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, timusul și suprarenalele) care-i secretă direct în circuitul sanguin. Stimulează creșterea, activitatea glandelor sexuale, influențează procesele metabolice (reacțiile fermentative și procesele de sinteză și de degradare din organism); alături de sistemul nervos (reglarea pe cale nervoasă), contribuie la realizarea, de la distanță, a unității organismului (reglarea pe cale umorală; aceasta se realizează lent, dar efectele sunt de lungă durată; spre deosebire, reglarea pe cale nervoasă se realizează repede, însă este de scurtă durată). Principalii hormoni naturali sunt: al creșterii sau somatotrop, gonadotrop, ACTH, epifizar, tiroxina, parathormonul, timozina, corticoizi, adrenalina. Hormonii naturali se pot obține din țesuturi sau produse animale (sânge, salivă, urină etc.). Substanțe cu acțiune similară hormonilor naturali au fost produse și pe cale artificială în scopul tratării efectelor hiper- sau hipo — funcțiilor glandelor endocrine.