L. von Bertalanffy (1960)
Termen | Definiție |
---|---|
INDEHISCENT |
(lat. in — nu; dehiscent — a se deschide) — (despre fructe), care nu se deschide la maturitate (ex.: nuca, cariopsa, achena etc.), semințele rămânând închise în pericarp fără a fi... |
INDEMN |
(lat. in - nu; damnum — pagubă) — noțiune ce relevă lipsa de infecție sau de îmbolnăvire a unui individ sau unei populații; neîmbolnăvit de viruși, bacterii etc. |
INDUCERE |
(lat. inducere — a conduce spre) — acțiunea sau procesul care cauzează apariția unui fenomen, unei substanțe etc. |
INDUCEREA POLIPLOIDIEI |
producerea experimentală a unor organisme care în celulele somatice posedă trei sau mai multe seturi de bază de cromozomi sau genomi (3x, 4x, 5x etc). Dublarea seturilor de cromozomi... |
INDUCTOR |
(DEREPRESOR) -substanță care determină inducÈ›ia; substanță chimică (moleculă mică specifică; proteică) care combinată cu o moleculă represor o schimbă în formă inactivă, permiÈ›Ã... |