Celula epidermică embrionară sau celula universală (celule epidermice care nu sunt specializate într-un sens anumit) posedă în stare difuză diferitele proprietăți care caracterizează diversele categorii de celule specializate care derivă din ea.

Emil Racoviță (1896)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
LEGILE LUI MENDEL

principii descoperite de Gregor Mendel, în 1865, redescoperite independent de C. Correns, E. von Tschermak și de H. de Vries (1900) și ridicate la rangul de legi ale eredității. Acestea sunt: 1. legea uniformității primei generații hibride, F1 (datorită dominanței și recesivității); se manifestă în încrucișarea a doi genitori homozigoți, deosebiți prin caracteristici perechi contrastante (ex. la încrucișarea unor genitori cu caracteristici alelomorfe, ale căror gene alele sunt simbolizate AABB și aabb, rezultă în prima generație, hibridul AaBb, care manifestă numai caracteristicile determinate de alelele A și B, ce sunt dominante: alelele a și b, care sunt recesive, nu se manifestă în F1. 2. legea segregării sau a disjuncției genelor în generația a doua hibridă, F2 (datorită separării sau segregării în meioza hibridului F1 a alelelor dominante și recesive și unirii întâmplătoare a gameților pentru formarea generației F2, ceea ce determină apariția atât a fenotipului determinat de alela dominantă, cât și a fenotipului determinat de alela recesivă; ex. heterozigotul F1 AaBb produce gameți AB, Ab, aB și ab, din fecundarea cărora rezultă 4 clase de fenotipuri: două de tip parental A.B. și aabb, și două combinații noi A.bb și aaB.; pentru a releva faptul că alelele dominante A și B se manifestă atât în stare homozigotă — AA și BB, cât și în stare heterozigotă — Aa și Bb — simbolizarea se simplifică prin înlocuirea celei de a doua alele cu un punct); 3. legea combinării libere a genelor sau a segregării independente a caracteristicilor (apariția, în urma segregării și combinării libere a genelor în gameți și descendenți, a unor noi combinații de gene, ex. apariția alături de combinațiile parentale AABB și aabb și a combinațiilor noi A.bb și aaB.). Legile lui Mendel se manifestă când între alelele diferite ale unui locus există relații de dominanță-recesivitate, iar diverșii loci luați in cercetare sunt independenți (situați în cromozomi diferiți; întâmplător, Mendel a luat în cercetare 7 perechi de factori ereditari — gene — situat — fiecare cum s-a constatat ulterior, după descoperirea cromozomilor — în câte unul dintre cromozomii mazării, Pisum sativum, care are 7 perechi de cromozomi, 2n = 14).