(NOMENCLATURĂ BINOMINALĂ) - sistem științific de denumire a speciilor de plante și animale. Prima utilizare sistematică a nomenclaturii binare, adică folosirea sistemului cu două denumiri (în limba latină), se datorează marelui biolog suedez Karl Linne (1707—1778). El a demonstrat superioritatea denumirii binominale în lucrarea Species plantarum (1753) pentru plante și în Systema Naturae (în a zecea ediție apărută în 1758) pentru animale. Până la Linne plantele și animalele erau denumite printr-o înșiruire de cuvinte greu de memorat, or, prin nomenclatura binară denumirea se exprimă simplu și fără echivoc. Prima denumire, reprezentând numele genului, este comună tuturor speciilor aceluiași gen (litera primă din cuvânt este o majusculă), iar a doua reprezentând numele speciei, arată deosebirile dintre speciile genului dat. Ex. pisica de casă a fost denumită Felis domestica în care primul cuvânt, Felis, indică genul, al doilea — domestica — indică specia. Genul Felis mai cuprinde și pisica sălbatică — Felis catus, leul — Felis leo, tigrul — Felis tigris, râsul — Felis linx ș.a. La plante ex., din genul Quercus, fac parte: stejarul — Quercus robur (sau Quercus pedunculata), gorunul — Quercus petraea (sau Quercus sessiliflora), stejarul de plută — Quercus suber, cerul — Quercus cerris ș.a.