În general, la genurile animalelor, mare parte din organe au o formă deosebită; unele se aseamnă după poziția și funcția lor, iar în esență sunt de natură (origine) deosebită (organe analoage în limbajul actual), altele sunt de aceiași natură, dar deosebite ca formă (adică organe omoloage în limbajul actual). 
| Termen | Definiție |
|---|---|
| OBLIGAT |
(lat. obligatus) — obligat la un mod de viață sau acțiune: aerob, anaerob, reproducere sexuată, partenogeneză, parazit, saprofit, simbioză, acvatic etc. Opus: facultativ. |
| OCCIPITAL |
(lat. occiput — ceafă) — os nepereche, situat în partea posterioară a cutiei craniene și care se articulează cu coloana vertebrală. Spre partea bazală se găsește așa-numitul orifici... |
| OCCIPUT |
regiunea occipitală la vertebrate. La insecte, segment al exoscheletului din regiunea posterioară a capului. |
| OCEL |
(lat. ocellus — ochi mic) — receptor elementar de lumină, prezent la nevertebrate (arahnide, miriapode, la multe insecte). La insecte, ocelii sunt de două tipuri: oceli dorsali sau pr... |
| OCHI |
(lat. oculus) — 1. Organul vederii. Variază mult de la un grup la altul de animale de la oceli (meduze, viermi), la ochiul complex, existent la vertebrate și cefalopode; la aceste ultim... |