Atunci când o celulă embrionară sau universală se specializează, ea nu dobândește proprietatea care-i imprimă caracterul, decât în dauna celorlalte proprietăți cu care era în mod primitiv înzestrată.

Emil Racoviță (1896)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
OCEL

(lat. ocellus — ochi mic) — receptor elementar de lumină, prezent la nevertebrate (arahnide, miriapode, la multe insecte). La insecte, ocelii sunt de două tipuri: oceli dorsali sau primari (în număr de pînă la 3) specifici adulților și nimfelor, și oceli laterali (stemate: de la o singură pereche până la 6 — 7 perechi), care se întâlnesc de regulă la larve. La plante, celulă mare din epiderma frunzei specializată pentru recepția luminii.