(lat. ovum; zigot — 2n) — celulă rezultată în urma procesului de fecundare a gametului femel (ovul, n.) cu gametul mascul (spermatozoid, n). În funcție de cantitatea de vitelus nutritiv lipoproteinic, conținută în citoplasmă lor, ouălele sunt: a) oligolecite (cu puțin vitelus nutritiv, ca urmare, are loc o segmentare totală a oului, iar forma embrionară se eliberează de timpuriu din învelișurile lui trecând la nutriția liberă; ex. cefalocordate, mamifere placentare); b) heterolecite (mai bogate în vitelus nutritiv, cu plachete lipoproteice mici, tot cu o segmentare totală, dar cu o durată mai mare a vieții embrionare; ex. ciclostomi, amfibieni); c) telolecite (bogate în vitelus nutritiv, cu plachete lipoproteice mari, cu o segmentare parțială în celule, restul masei formând sacul vitelin; ex. pești selacieni și teleosteeni, păsări, reptile); d) centrolecite (cu o masă centrală de vitelus, segmentare periferică, ex. la insecte).