Ca și biomoleculele, virusurile scoase de viu sunt substanțe chimice inerte.

M. Andrei (1975)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
RETROVIRUS

(VIRUS ARN TUMORAL) (lat. retro — înapoi; virus) — virus oncogen cu genom ARN care se replică utilizând un provirus intermediar ADN ceea ce a adus denumirea de retrovirus Primul retrovirus a fost descoperit de Peyton Rous, în 1911, într-un cancer la pui de găină — virusul sarcomului Rous — RSV („Rous Sarcoma Virus”). Structura RSV și mecanismele replicării au fost descoperite independent, în 1970, de H. Temin și S. Mizutani și D. Baltimore. Pentru replicare acest virus implică transcripția inversă a genomilor infecțioși de ARN în catene complementare de ADN (cADN). La o mărire de 700 000 ori particula RSV relevă o formă sferică. Particulele au la suprafață un înveliș din glicoproteine și lipide, o membrană internă proteică și un nucleoid central, alcătuit din ARN și proteine. Tocmai prezența acestor proteine-enzime deosebește clasa virușilor oncogeni de restul virușilor (care posedă înveliș proteic și o moleculă de acid nucleic). O altă deosebire: retrovirușii se înmulțesc în celule fără a le omorî, pe care însă le transformă în celule tumorale, conferindu-le o capacitate nelimitată de înmulțire (toți ceilalți viruși, mai devreme sau mai târziu, omoară, lizează, celulele în care se înmulțesc). În replicarea ADN pe matrice de ARN viral este implicată enzimă revers transcriptaza (transeriptaza inversă). Această enzimă este codificată de genomul viral care o încorporează în particulele infecțioase, iar la infecție este injectată în celula gazdă odată cu molecula de ARN viral. Astfel, imediat după infecție, molecula de ARN viral poate produce prin revers transcripție molecule de ADN viral. Imediat după sinteza sa monocatena de ADN (complementară ARN viral matrice) acționează ca matrice pentru realizarea unei bicatene helicoidale de ADN viral. Această moleculă bicatenară de ADN viral se integrează ca provirus în molecula de ADN a unuia din cromozomii celulari. În această poziție (ca provirus în ADN-ul cromozomal al celulei gazdă), ADN viral acționează ca matrice pentru transcripția atât a unor catene de ARN identice cu molecula ce a indus infecția, cât și a mARN-urilor ce asigură sinteza celor trei proteine virale necesare reconstituirii particulelor virale mature (infecțioase). Noile particule virale oncogenice părăsesc celula transformată tumoral prin înmugurirea membranei acesteia. Ajunse în mediu, ele pot infecta și transforma morfofuncțional alte celule, reluând ciclul de înmulțire. Genomul retrovirus este dimer, adică posedă două catene de ARN identice (nu complementare ca la reoviruși) conținând fiecare, obișnuit, circa 8—10 kilobaze (8—10 000 ribonucleotizi). Studiul acestor catene de ARN a relevat că ele se aseamănă cu mARN de la eucariote: are un cap la terminația 5' și coadă la terminația 3'. Molecula de ARN retroviral conține secvențe de nucleotizi pentru codificarea a 3 proteine: o proteină structurală antigenică — GAG, enzimă revers transcriptaza — POL — pentru sinteza catenei complementare de ADN (ambele asociate cu ARN în miezul particulei retrovirale) și o glicoproteină — ENV — inclusă în anvelopa particulei, necesară pentru absorbția virusului de suprafața celulei ce urmează a fi infectată. În stare de provirus molecula bicatenară complementară de ADN sau cADN posedă informația genetică pentru cele 3 proteine menționate (dinspre capătul 5'—>3’), produse de genele: gag, pol, env, iar în plus, retrovirusul foarte oncogen posedă o oncogenă specifică (ex. la virusul sarcomului Rous este inserată, alături de gena env, oncogena src). Clonarea oncogenelor din tumori a relevat faptul că v-oncgenele (genele tumorale virale) și c-oncgencle (genele tumorale celulare) sunt strâns înrudite, de unde ideea că unele gene celulare normale sunt progenitorii oncogenelor virale. Astfel, gena c-src a fost găsită atât în celulele normale de pui de găină, pește, mamifere și chiar Drosophila, ca și în probele de ADN proviral clonat (cu v-src). Cercetările și experiențele efectuate au demonstrat că gena c-src din celule normale de vertebrate este (cu excepția prezenței intronilor) foarte similară (deși neidentică) cu aceea din virusul sarcomului Rous. Au fost relevate circa 15 — 20 gene prezente atât în celulele normale, cât și în tumorie produse de retroviruși (la găini, curci, șoareci, șobolani, pisică și om). În 1980, două echipe de cercetători, una condusă de R.C. Gallo, de la Institutul National American al Cancerului, alta de Y. Hinuma din Kyoto, Japonia, au descoperit și izolat în același timp un virus denumit pentru moment HTLV („Human T-cell Leukaemia Finis”). Virusul a fost izolat de prima echipă dintr-o micoză fongoidă (denumit HTLV I) considerata precursor al leucemiilor, secunda, din culturi de celule prelevate de la un bolnav suferind de o leucemie a limfocitelor T (HTLV II). Analizele au relevat că această particulă virală posedă un genom reprezentat de ARN și este un retrovirus, primul de acest tip descoperit la oameni. Şi acest ARN este dimer. HTLV de tipul 1 și II, foarte înrudite între ele (lângă gena env ele posedă oncogena tat cu rol în replicarea virală și inducerea transformării tumorale), se comportă asemenea RSV, inclusiv în privința „latenței” sau „silențiozității”. Cercetătorul Gallo (1985), descoperitorul HTLV, a presupus că unul dintre acești retroviruși cauzează boala SIDA. V. VIRUŞI HIV.