Un organism nu reprezintă o ierarhie care poate fi descrisă exact în termeni morfologici; mai curind, el este un sistem de ierarhii care se întrețes și se încalecă în multe feluri și care pot să corespundă sau nu nivelurilor ierarhiei morfologice.

L. von Bertalanffy (1960)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
SÂNGE

(SANGUIS) — lichid de importanță vitală pentru organism, existent în corpul animalelor vertebrate și al unor nevertebrate. Circulă printr-un sistem vascular sub acțiunea mușchilor din pereții vaselor sau a unor organe specializate (inima, artere capilare, vene). Transportă oxigenul și bioxidul de carbon (funcția respiratorie), substanțele nutritive și de dezasimilație, hormonii și anticorpii (funcțiile nutritivă și excretoare), reglează unele stări ale corpului (temperatura, conținutul în apă) etc. Sângele este alcătuit din elemente celulare și plasmă. La vertebrate, celulele sanguine sunt grupate în: eritrocite (sau celule roșii care conțin un pigment respirator, hemoglobina), leucocite (sau celule albe care sunt mobile și necolorate) și trombocite (sau plachetele sanguine, cu rol în coagularea sângelui). Plasma sanguină conține enzime, hormoni și alte substanțe necesare metabolismului țesuturilor. În procesul de coagulare celulele sanguine formează o masă gelatinoasă denumită cheag, iar plasma, în urma transformării fibrinogenului în fibrină insolubilă, dă naștere la ser. La nevertebrate, sângele, cu toate că îndeplinește, principial, aceleași funcții, este mai puțin complex, predomină leucocitele, iar piginenții respiratori se găsesc în numeroase cazuri în soluție, în plasmă, realizând transportul oxigenului printr-o varietate de mecanisme.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): SANGE