În general, la genurile animalelor, mare parte din organe au o formă deosebită; unele se aseamnă după poziția și funcția lor, iar în esență sunt de natură (origine) deosebită (organe analoage în limbajul actual), altele sunt de aceiași natură, dar deosebite ca formă (adică organe omoloage în limbajul actual).

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Page:  « Prev 1 2 3 4 5 6 Next »
Termen Definiție
UREOTELIC

(gr. ouron — urină; telos — capăt) - excreția azotului ca uree, ex. amfibienii adulți, mamiferele etc. Ureea apare ca deșeu final și la peștii cartilaginoși, ex., la calcan, foarte ...

URETER

(gr. oureter) — conduct pereche, membranos, care transportă urina (prin mișcări peristaltice) de la rinichi (bazinet) la vezica urinară sau cloacă.

URETRĂ

(gr. ourethra, din ouron — urină) — conduct cu conformație diferită la cele două sexe, prin care se elimină, la exterior, urina din vezică (la mamifere). La mascul, servește și pent...

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): URETRA
URINAR

(lat. urina) — organe asociate cu producerea și excreția urinei: rinichi, uretere, vezica urinară și uretra.

UROBILINĂ

(gr. ouron - urină; lat. bilis — bilă) — pigment brun-roșcat din urină C33H42N4O6. Rezultă din dehidrogenarea urobilinogenului.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): UROBILINA
Page:  « Prev 1 2 3 4 5 6 Next »