Orice deviere de la tipul normal exercită un anumit efect, fie el cât de slab, asupra structurii și proprietăților indivizilor…Dacă în cadrul unei specii apare o varietate care cucerește treptat capacitatea de a-și menține o existență de sine stătătoare, această varietate va dobândi inevitabil, cu timpul, și superioritatea numerică.

Wallace (Aljred Russell)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
UREE

compus organic de azot (diamida acidului carbonic: H2N —CO—NH2), solubil în apă, practic neutru. Rezultă ca produs de excreție din degradarea proteinelor în organismul unor vertebrate (pești, amfibieni, mamifere) și se elimină prin urină. Este hidrolizată enzimatic de urează. Obținerea pe cale artificială a ureei de către F. Wohler, în 1828, a reprezentat prima sinteză organică și deschiderea unor orizonturi noi chimiei industriale. Ureea este utilizată ca îngrășământ și ca materie primă pentru prepararea unor rășini sintetice.