Nucleul și protoplasma, nucleul intern și protoplasma externă, iată singurele părți esențiale ale unei adevărate celule. Restul este secundar, accesoriu.

E. Haeckel (1909)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
UTER

(lat. uterus) — organ cavitar al aparatului genital femei, la mamifere, situat între trompele uterine și vagin, prezentând trei porțiuni: col, corp și fundul uterului. Oul fecundat (zigotul) se fixează sau nidează în mucoasa uterină (endometrium). Aici se va forma placenta și se va dezvolta embrionul în perioada gestației. Sub influența hormonilor estrogeni mucoasa uterină suferă modificări profunde. Astfel în timpul menstruației epiteliul mucoasei se rupe și se exfoliază odată cu vasele sanguine capilare. După fecundare, mucoasa uterină se îngroașă și se dilată, devenind aptă pentru sarcină; ea poartă denumirea de caducă sau deciduă. Tunica musculară a uterului, care se dezvoltă intens în timpul gestației, contribuie prin contracțiile sale la expulzarea produșilor sarcinii.