Biologii pot să privească virusurile, în mod practic, atât ca microbi excepțional de simpli, cât și ca substanțe chimice deosebit de complexe, întocmai după cum fizicienii recunosc lumina fie ca unde electromagnetice, fie sub formă crepusculară de fotoni, depinzând de context.

R. Dulbecco (1973)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
VENTRICUL

(lat. ventriculus, dim. de la venter — pântec, stomac) — cavitate sau cameră, de dimensiuni reduse (ex. în inimă sau creier); 1. Ventriculele inimii sunt cavități cu pereții formați din mușchi caracteristici — miocardul ventricular — și care au rolul de a pompa sângele în artere. La unele grupe de animale, inima are un singur ventricul (pești și amfibieni), iar la altele două (păsări, mamifere; la acestea ventriculul drept trimite sângele prin artera pulmonară în plămâni, iar ventriculul stâng trimite sângele prin aortă în corp); 2. Ventriculele cerebrale sunt cavități în interiorul creierului vertebratelor pline cu lichid cerebrospinal.