Am început „să înțelegem „celula nu însă și țesutul sau organul. Logica sistemului care dirijează execuția unor programe complexe, de pildă dezvoltarea unui mamifer rămâne încă necunoscută. Formarea unui om pornind de la ou reprezintă un miracol de exactitate și de precizie. Cum dintr-o singură celulă apar mii de miliarde de linii specializate conform unei ordini stricte în timp și spațiu, iată ce deschide orice fantezie.

Fr. Jacob (1960)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
VENTRICUL

(lat. ventriculus, dim. de la venter — pântec, stomac) — cavitate sau cameră, de dimensiuni reduse (ex. în inimă sau creier); 1. Ventriculele inimii sunt cavități cu pereții formați din mușchi caracteristici — miocardul ventricular — și care au rolul de a pompa sângele în artere. La unele grupe de animale, inima are un singur ventricul (pești și amfibieni), iar la altele două (păsări, mamifere; la acestea ventriculul drept trimite sângele prin artera pulmonară în plămâni, iar ventriculul stâng trimite sângele prin aortă în corp); 2. Ventriculele cerebrale sunt cavități în interiorul creierului vertebratelor pline cu lichid cerebrospinal.