Totalitatea indivizilor biologici, de orice fel ar fi ei, reprezintă nivelul individual de organizare a materiei vii.

N. Botnariuc

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
CANCER

(gr. karkinos — rac) — boală evolutivă, fatală, caracterizată prin proprietatea unor celule de a se divide haotic cu invadarea țesuturilor normale și diseminarea la distanță prin metastazări. Celula care proliferează anarhic a pierdut mecanismul controlului diviziunii, producând aglomerări de celule nediferențiate, tumori. Mecanismul controlului diviziunii se află la nivel molecular, în gene. Practic, toate tipurile de celule (epiteliale, hepatice, osoase, sanguine etc.) pot să se transforme în celule canceroase și să producă tumori. Frecvența mare a tumorilor maligne a necesitat intensificarea cercetării cauzelor, dar și stabilirea unui tratament adecvat. In vivo este greu de relevat originea procesului cancerizării, spre deosebire, culturile de celule și țesuturi in vitro au o utilitate deosebită în cercetările asupra cancerului. Asemenea cercetări au evidențiat proprietățile celulelor canceroase care scapă de „regulile sociale” ale celorlalte celule ce constituie un organism. Una dintre aceste proprietăți principale constă în aceea că celulele implicate suferă o dediferențiere, o transformare ce le convertește în celule tinere, embrionare, înzestrându-le cu un fel de „imortalitate”. Această proprietate este transmisibilă: prin diviziune mitotică, celula canceroasă dând naștere la două celule-fiice identice cu celuia-mamă, deci și ele vor crește și se vor divide fără restricție, devenind, la rândul lor, cvasi-nemuritoare. Utilizarea acestei trăsături a celulei canceroase a permis crearea hibridomilor. V. TEORIE GENE RALĂ PENTRU INDUCEREA CANCERULUI CANCERIGEN, v. AGENŢI CANCERIGENI.