Charles Darwin (1869)
Termen | Definiție |
---|---|
CICLUL AZOTULUI |
circulația atomilor de azot in natură sub influența transformatoare ciclică a compușilor azotului de către biosferă. Etapele principale sunt: fixarea, asimilarea, amonificarea, nitrificarea, denitrificarea. Fixarea azotului molecular, N2, din atmosferă, care este relativ inert și nu poate fi asimilat de majoritatea organismelor, este realizată de unele bacterii din sol din genurile Rhizobium (care trăiesc simbiotic în nodozitățile de pe rădăcinile plantelor leguminoase), Azotobacter, Clostridium etc. (care trăiesc independent), precum și de unele alge albastre-verzi din genurile Nostoc și Anabaena. Fixarea azotului atmosfcric asigură îmbogățirea solurilor în azot, sporind fertilitatea. Asimilarea azotului este realizată de plantele verzi, care absorb, din sol și apa mării, compuși anorganici de azot (în special nitrați, NO3). Plantele autotrofe transformă nitrații asimilați în compuși organici cu azot (aminoacizi, proteine), care pot fi asimilați de animale. Amonificarea începe încă în organismul animal prin hidroliza proteinelor și acizilor nucleici în compuși azotați tot mai simpli, proces care se desăvârșește după moarte, prin descompunerea corpului, când acești compuși organici se reîntorc în sol sau în mare, transformați în amoniac. Nitrificarea are loc în sol datorită bacteriilor aerobe, care oxidează amoniacul în nitriți și nitrați ce pot fi din nou asimilați de către plante. În cazul în care nitrații sunt extrem de solubili se pot infiltra sau, în urma denitrificării, sub formă de azot molecular, se pot reîntoarce în atmosferă. Denitrificarea se realizează în principal de către bacterii anaerobe, care utilizează hidrogenul și eliberează azotul molecular. V. NITRIFICARE, DENITRIFICARE. |