(CEREBRUM) — partea anterioară a sistemului nervos central adăpostită în compartimentul superior al cutiei craniene. Creierul propriu-zis sau creierul mare este alcătuit din emisferele cerebrale. Este prezent la majoritatea animalelor cu simetria bilaterală, cu o mărime variabilă determinată de evoluție și concentrarea activității nervoase în regiunea capului. Filogenetic, este o formațiune relativ nouă a sistemului nervos. La om, în creierul propriu-zis se află sediul aptitudinilor umane, al receptării tuturor semnalelor, al vorbirii și gândirii abstracte. Se estimează că implică 10 miliarde de neuroni (în creier celulele nervoase — neuronii se nasc cu o viteză fantastică: 40 pe secundă, 24 000 pe minut). Fiecare neuron are ca vecini zeci de alți neuroni de care se află atașați prin axonii și dendritele lor. Capacitățile umane mentale sunt în funcție, așa cum s-a dovedit, de numărul legăturilor reciproce pentru care creierul este capabil să le formeze, ca și de viteza acestor interacțiuni: în medie, o miime de secundă. E greu de imaginat cantitatea de combinații suscitate în rețeaua celor 10 miliarde de neuroni, mult mai mare decât 10 la puterea 100. În creier, țesutul nervos are două culori: cenușiu pentru neuroni și alb pentru prelungirile lor (axoni și dendrite). În acest strat de materie cenușie și albă, gros de câțiva milimetri, care acoperă cele două emisfere, se desfășoară întregul spectacol al vieții, deoarece, în realitate, creierul este o întreagă uzină de o complexitate uluitoare. Neuronul conține în corpul său mii și mii de substanțe, mii de enzime catalizatoare, inițiatorii unei infinități de reacții biochimice neîncetate. Neuronii comunică permanent între ei prin coduri chimice pe baza unor substanțe mediatoare și prin impulsuri electrice ce se succed într-un ritm inimaginabil.