Atunci când o celulă embrionară sau universală se specializează, ea nu dobândește proprietatea care-i imprimă caracterul, decât în dauna celorlalte proprietăți cu care era în mod primitiv înzestrată.

Emil Racoviță (1896)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
CELOM

(gr. koiloma — cavitate) — cavitatea corpului la animalele metazoare tridermice sau triploblastice. Celomul sau cavitatea generală secundară este situat în mezoderm; animalele nevertebrate care posedă o asemenea cavitate au căpătat denumirea de celomate (anelide, moluște, chaetognate, pogonofore, echinoderme etc.; termenul se aplică și cordatelor). Celomul poate fi alcătuit din trei părți: o veziculă anterioară — protocel, două vezicule mediane — mezocel, și a treia formată din alte două vezicule perechi mai mari — metacel; veziculele se deschid prin canale denumite celomoducte, care leagă celomul de exterior. În pereții celomului sau în părți specializate (ovare și testicule) sunt produse celulele germinative (ovule sau spermatozoizi); celomoductele servesc ca gonoducte sau canale excretoare. La artropode, celomul formează numai cavitatea gonadelor și organelor excretoare, iar cavitatea periviscerală este reprezentată de hemocel.