R. Remak (1899)
Termen | Definiție |
---|---|
CIUPERCI |
(FUNGI) — organisme vegetale inferioare (aproape 100 000 de specii) incluse în încrengătura Mycophyta, căreia îi aparțin clasele Archimycetes (ex. genul Synchytrium), Phycomycetes (ex. genurile: Phytophthora, Plasmopara), Ascomycetes (subclasele: Protoascomycetidae, ex. genul Saccharomyces și Euascomycetidae, ex. genurile Aspergillus, Penicillium), și Basidiomycetes (subclasele: Hymenomycetidae, ex. genul Agaricus, Gasteromycetidae și Phragmobasidiomycetidae, ex. genurile Puccinia, Ustilago, Tilletia), la acestea se adaugă grupul Deuteromycetes, care cuprinde ciuperci imperfecte sau fungi imperfecți (ex. genurile Phoma, Fusarium, Colletotrichum). Ciupercile sunt lipsite de clorofilă, sunt heterotrofe (saprofite sau parazite); pot forma licheni în simbioză cu algele sau micorize în asociere cu rădăcinile plantelor superioare. Sunt răspândite în toate mediile, pe întregul glob. Pot fi uninucleate sau monokariote (miceliul primar), binucleate sau dikariote (miceliu secundar) și multinucleate sau polikariote (sifonoplastul). La majoritatea speciilor, corpul este un miceliu, uni- sau pluricelular, format din filamente ramificate numite hife. Hifele ciupercilor sunt, adeseori, organizate într-un țesut denumit plectenchim. Se înmulțesc vegetativ (fragmente de miceliu, înmugurire, scleroți), asexuat (spori) și sexuat (diferite forme de gametogamie, mai ales gametangiogamic). Divizarea în clase a ciupercilor are în vedere, în primul rând, tipul de producere a sporilor. Unele sunt microscopice, altele, în special corpurile de fructificație, pot avea mărimi apreciabile (dintre acestea unele pot fi utilizate în alimentație, fiind comestibile, altele sunt otrăvitoare). Unele dintre ciupericile saprofite sunt utilizate în producerea unor fermentații utile (drojdiile), în prepararea antibioticelor (Penicillium ș.a.), a vitaminelor, proteinelor etc., iar altele, cele din sol, contribuie, alături de diverse microorganisme, la descompunerea resturilor vegetale și animale. Ciupercile reprezintă, în același timp, principalii agenți ai bolilor plantelor (rugină, tăciune, făinare, mălură etc.), dar și ai unor boli la animale și la om. |