sistem de ordonare și grupare a ființelor vii după criterii științifice. Cel care a elaborat și aplicat metode științifice de clasificare, descriere și denumire a plantelor și animalelor a fost naturalistul suedez Karl Linne (Carolus Linnaeus, 1707—1778). Concepția despre clasificarea științifică a plantelor a fost fundamentată de Linne în lucrarea „Species Plantarum" (1753). Câțiva ani mai tîrziu (175S) în ediția a X-a a lucrării: „Systema Naturae" (prima ediție a apărut în 1735), Linne a pus bazele unei nomenclaturi științifice în zoologie. Utilizarea nomenclaturii binare a determinat o simplificare a clasificării și creșterea preciziei denumirii. Ierarhizarea științifică a grupurilor de organisme în sistematică se face de la unități inferioare la unități superioare. Unitățile sistematice sunt: specia, genul, familia, ordinul, clasa, încrengătura (diviziune, filum). Clasificarea regnului vegetal întocmită de Linne a fost bazată, în general, pe numărul și dispoziția staminelor (ordinele), numărul stilelor și stigmatelor (clasele) etc., criterii artificiale, care au fost treptat înlocuite cu un sistem natural, practicat în prezent și general acceptat. În clasificarea regnului animal, Linne a folosit în mare măsură relațiile de înrudire și evolutive, fapt care l-a apropiat mult de un sistem natural. Cuceririle științifice privitoare la cunoașterea, în general, a organismelor vii, stabilirea originii, a etapelor și căilor evoluției, precum și a gradelor de înrudire dintre diversele grupe de viețuitoare, descoperirile cu privire la anatomia, biochimia și citologia organismelor vii etc. au condus, treptat, la stabilirea unor clasificări obiective. Sistemul nu este rigid și nici definitiv. El este completat și îmbunătățit treptat, pe baza adâncirii cunoașterii lumii vii. V. NOMENCLATURĂ-BINARĂ.