(lat. de — în afară, încolo; differe — a diferi) — pierderea de către celule a caracteristicii de specializare formată în timpul proceselor de diferențiere și regresia spre o stare mai simplă embrionară, capabilă să se dividă continuu; la plante celula dediferențiată este capabilă să regenereze o plantă întreagă. Fenomenul dediferențierii a fost relevat prin cercetarea culturii de celule, în special vegetale in vitro. V. TOTIPOTENŢĂ.