(HEMATIE, GLOBUL ROŞU) (gr. erythros — roșu; kytos — celulă) — celulă a sângelui de culoare roșie (la vertebrate) ce conține în citoplasmă hemoglobină (o cromoproteidă) care este pigmentul respirator; la toate vertebratele, cu excepția mamiferelor, eritrocitul posedă nucleu; nu are proprietatea de a se înmulți. Transportă oxigenul din plămîni către țesuturi și bioxidul de carbon de la țesuturi către plămâni. Această funcție dublă este realizată de către hemoglobină care are proprietatea de a se combina ușor cu oxigenul și cu bioxidul de carbon, dând compuși labili (oxihemoglobina, respectiv carbohemoglobina). Are forme și aspecte variabile. La om, de ex., este anucleat, discoidal, biconcav cu diametrul de circa 7 —8μ și o grosime de circa 1μ la mijloc și circa 2,5μ la margine; sunt plastice, putându-se deforma ușor când trec prin capilare cu diametrul mai mic de 7μ, dar își recapătă ușor forma lor normală. Într-un mm3 de sânge normal se găsesc între 4 500 000 — 5 000 000 de hematii. V.ERITROPOIEZĂ.