N. Botnariuc (1970)
Termen | Definiție |
---|---|
EXTEROCEPTOR |
(lat. exter — exterior, din afară; capere — a lua, a prinde) — receptori (terminații periferice ale nervilor) situați în organele de simț care detectează stimuli din afara organismului (din mediul extern). După modul de recepționare a excitațiilor, la om și animalele superioare, extereceptorii pot fi: telereceptori (din organele de simț pentru văz, auz și miros), chemoreceptori (din organele de simț pentru gust) și receptori de contact (de simț tactil, termic și dureros). V.INTEROCEPTOR. |