(gr. phos — lumină; synthesis — punere împreună, sinteză) — asimilație clorofiliană; sinteza de către plantele verzi, din bioxid de carbon și apă, a substanțelor organice prin utilizarea luminii solare absorbită de clorofilă. Sediul asimilației clorofiliene este în cloroplaste. Fotosinteza are loc după schema: 6CO2 + 6H2O -lumină-► C6H12O6 + 6O2; rezultă hidrați de carbon (glucoză) și oxigen (atâția atomi câte molecule de CO2 sunt implicate). Esența acestui fenomen constă în transformarea energiei radiante într-o formă chimică. Procesele fotosintezei sunt grupate în două faze. În prima fază, clorofila a bogată în cuante de lumină (fotoni), absorbite direct sau primite de aceasta de la ceilalți pigmenți clorofilieni (clorofila b, carotina și xantofila), trece printr-o serie de reacții de oxido-reducere, în urma cărora o parte din energia luminoasă absorbită este utilizată la disocierea apei (2H2O —► 4H+ + O2 + 4e), eliberînd protoni —H+ și electroni — e-, iar altă parte este transformată, în cloroplaste, în energie chimică, în procesele de fosforilare a ADP (ADP + P1 -lumină-► ATP + H2O). În a doua fază are loc fixarea CO2 în stroma cloroplastelor pe ribuloza — 1, 5-difosfat, reacție care determină reducerea bioxidului de carbon într-o hexoză (compus glucidic cu 6 atomi de carbon — 6C; 4H+ + 4 la puterea 6 + CO2 (CHOH) + H2O). În urma combinării acestuia cu apa și a scindării, se formează două molecule de acid fosfogliceric (fiecare cu 3C), care, prin reducere sub influența hidrogenului rezultat din fotoliza apei cu utilizarea energiei din legăturile macroergice ale ATP, trece în aldehidă 3-fosfoglicerică. Din această substanță, în urma unor reacții succesive, se formează glucoza și ulterior zaharoza și amidonul. În procesul fotosinzei, alături de acid fosfogliceric, prin implicarea unor săruri minerale cu azot și sulf, sunt sintetizați acizi organici și aminoacizi, care stau la baza formării proteinelor, lipidelor etc. V.CLOROFILĂ.