G. Zarnea (1983)
Termen | Definiție |
---|---|
FRUNZĂ |
organ vegetal inserat la un nod pe tulpină și ramuri, care îndeplinește funcții importante în viața plantei (ex. fotosinteza, respirația, transpirația etc.). Este alcătuită din limb (lamina, o porțiune lățită și cu nervuri), pețiol (care poartă limbul) și teacă (vagină; situată la un nod de care este inserat pețiolul). Frunzele lipsite de pețiol sunt sesile, iar cele al căror limb este alcătuit din câteva foliole sunt frunze compuse. Este caducă sau persistentă. Poate avea unele anexe: stipela, ochrea, ligula, urechiușa. În secțiune transversală în structura frunzei se observă: epiderma (inferioară și superioară), mezofilul (cu rol în fotosinteză), nervuri (țesutul conducător). Frunzele iau naștere din straturile externe ale meristemelor apicale ale tulpinii de la bază spre vârf — acropetal. La anumite plante s-au transformat (metamorfozat) în frunze agățătoare (cârcei), frunze protectoare (spini), frunze cu roluri nutritive speciale (în fotosinteză, absorbție, depozitarea substanțelor nutritive, pentru prins și digerat insecte ș.a.) etc. Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): FRUNZA
|