Emil Racoviță (1896)
Termen | Definiție |
---|---|
GLANDĂ |
(lat. glans — ghindă) — organ (o celulă sau ansamblu de celule) specializat în elaborarea de secreții (una sau câteva), utilizabile în organism sau pentru excreție. La animale, glandele cu secreție internă sau endocrine sunt: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroida, timusul și suprarenala, iar cu secreție externă sau exocrine sunt glandele sudoripare, sebacee, mamare, stomacale, urogenitale, salivare etc. Pancreasul, glandele sexuale, ficatul au o secreție dublă sau mixtă (exoendocrine). Plantele au glande mai ales cu secreție externă (ex. perișorii secretori, celulele nectarifere, hidatodele etc.). Unele celule sau straturi de celule secretoare sunt incluse în țesuturile vegetale în jurul unor spații intercelulare în care sunt vărsate secrețiile. Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): GLANDA
|