Celula epidermică embrionară sau celula universală (celule epidermice care nu sunt specializate într-un sens anumit) posedă în stare difuză diferitele proprietăți care caracterizează diversele categorii de celule specializate care derivă din ea.

Emil Racoviță (1896)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
GLANDĂ

(lat. glans — ghindă) — organ (o celulă sau ansamblu de celule) specializat în elaborarea de secreții (una sau câteva), utilizabile în organism sau pentru excreție. La animale, glandele cu secreție internă sau endocrine sunt: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroida, timusul și suprarenala, iar cu secreție externă sau exocrine sunt glandele sudoripare, sebacee, mamare, stomacale, urogenitale, salivare etc. Pancreasul, glandele sexuale, ficatul au o secreție dublă sau mixtă (exoendocrine). Plantele au glande mai ales cu secreție externă (ex. perișorii secretori, celulele nectarifere, hidatodele etc.). Unele celule sau straturi de celule secretoare sunt incluse în țesuturile vegetale în jurul unor spații intercelulare în care sunt vărsate secrețiile.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): GLANDA