(VIGOARE HIBRIDĂ) - superioritatea genotipurilor heterozigote F1 în privința unuia sau câtorva caracteristici în comparație cu părinții homozigoți. Fenomen rezultat din hibridarea a doi părinți homozigoți (cu vigoare mică, dar deosebiți genetic), care se manifestă printr-o creștere neobișnuită în prima generație hibridă, F1, a vitalității, prin sporirea capacității de producție, prin adaptarea mai bună la condițiile de viața, etc. Fenomenul heterozis a fost descoperit separat, datorită cercetărilor genetiștilor amcricani E.M. East și G.H. Shull, după 1907, în urma hibridării unor linii consangvinizate, homozigote, de porumb. Este utilizat pe scară largă în producție, în special la organisme alogame; porumb, sfeclă, ceapă, pepeni, vărzoase etc., găini, curci, viermi de mătase etc., dar și la organisme autogame (tomate, vinete, grâu etc). În prezent, în România, vigoarea hibridă F1 produsă controlat, după metode științifice, este utilizată pe întreaga suprafață cultivată cu porumb, pe majoritatea suprafețelor cultivate cu floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, sorg, tomate etc., la găini etc.