reprezentarea grafică a diferitelor poziții de restricție și a succesiunii fragmentelor rezultate din clivarea unui cromozom (viral, bacterial, eucariotic). Molecula de ADN este tăiată cu una sau câteva endonucleaze de restricție, iar fragmentele sunt separate electroforetic. Sunt potrivite enzimele care recunosc puține poziții de tăiere, care generează un număr mic de fragmente și care sunt ușor separate unul de altul pe geluri de agaroză. De ex. în cromozomul circular al virusului SV 40 (de 5226 perechi de baze) endonucleaza Eco R I are o singură poziție de tăiere (poziția 0/1), endonucleaza Hin dIII, 6 poziții de tăiere (în pozițiile 0,325; 0,43; 0,655; 0,86; 0,945 și 0,985), iar endonucleaza Bam HI o poziție de tăiere (la 0,135), ca și endonucleaza Hpa II (la 0,735). Tehnicile aplicate pentru alcătuirea hărții de restricție prezintă importanță extremă atât pentru că asigură identificarea regiunilor semnificative genetic din ADN, cât și pentru că ele au generat noile metode necesare secvențializării ADN și creării ADN recombinat.