Th. Schwann (1874)
Termen | Definiție |
---|---|
HAUSTORI |
(lat. haurire — a bea) — organe speciale de supt, caracteristice plantelor parazite și semiparazite. Servesc la absorbția hranei (apă, sevă) din țesuturile conducătoare (vase lemnoase și liberiene) ale plantei gazdă (ex. Cuscuta, Orobanche, Viscum, Melampyrum etc.) sau din celulele gazdă (hifele la unele ciuperci parazite); denumirea de haustori este purtată și de „piciorul” sporogonului cu care este fixat în gametofit. Haustorii endospermali, la anumite plante, reprezintă excrescențe ce ușurează afluxul de substanțe nutritite din țesuturile înconjurătoare spre embrion (la Orchidaceae suspensorul embrionului se transformă frecvent în haustor). |