(HEMATOPOIEZĂ) (gr. haima - sânge; poiesis — facere) — proces de formare și dezvoltare a celulelor sanguine, care constă într-o diferențiere celulară specială (elementele figurate ale sângelui au pierdut proprietatea de a se înmulți). Are loc în organe cu funcții hematopoietice, în principal, în țesutul limfoid (aflat în splină și ganglionii limfatici) și în măduva roșie a oaselor vertebratelor, în procesul hematopoiezei medulare celula inițială este hemohistioblastul din care se formează hemocitoblastul ce stă la baza diferențierii elementelor mature ale sângelui (monocite, granulocite, trombocite și eritrocite; limfocitele se formează în țesutul limfoid. V.LEUCOPOIEZĂ,ERITROPOIEZĂ.