(gr. hemi — jumătate; zygon — jug) o singură alelă la un locus; starea în care se găsesc genele într-un organism haploid; genă reprezentată de o singură alelă într-un organism di...

(HAEMOCOEL) (gr. haima — sânge; koilos — cavitate) — cavitate a corpului la unele nevertebrate (onicofore, miriapode, insecte, precum și la crustacee, arahnide, moluște; care înlocuie...

(gr. haima - sânge; philos — iubitor) — boală hemoragică cauzată de lipsa din sânge a unor factori antihemofilici, în special a tromboplastinei, din care cauză nu se mai produce fibr...

(gr. haima - sânge; lat. globus — sferă) pigment (cromoproteină) al respirației prezente în celulele roșii (eritrocite) ale sângelui la vertebrate și la unele nevertebrate (anelid...

boli cauzate de mutații în genele ce controlează sinteza celor 4 catene ale moleculei de hemoglobină (două alfa și două non-alfa). Rezultă astfel variante hemoglobinice anormale care indu...