M. Georgescu & Maria Mateescu (1978)
Termen | Definiție |
---|---|
INFLORESCENŢĂ |
structură reprezentând modul de ramificare și grupare a ramurilor purtătoare de flori. După acest criteriu (tipul de ramificare a ramurilor), inflorescențele sunt: monopodiale (racemoase sau nedefinite), și simpodiale (cimoase sau definite). Inflorescențele monopodiale (racemoase) sunt alcătuite dintr-un ax principal cu o creștere continuă, nedefinită (nu are floare), pe care cresc axe secundare laterale, monopodiale, purtătoare de flori. Deschiderea florilor începe de la bază și continuă spre vârf (acropetal). Sunt inflorescețe monopodiale simple: racemul, corimbul, umbela, spadixul (spadice), știuletele, spicul, amentul, capitulul, calathidiul, (inflorescenșele monopodiale pot să fie și compuse, ex. racemul compus este paniculul). Inflorescențele simpodiale sunt alcătuite dintr-un ax principal ce se termină cu o floare (creștere definitivă), pe care se dezvoltă ramuri laterale, cu o comportare identică. Florile se dezvoltă centrifugal sau bazipetal, adică florile cele mai vechi sunt la vârf și apoi tot mai tinere spre baza inflorescenței. Sunt inflorescențe simpodiale simple: cima unipară (sau monochaziul), cima bipară (sau dichaziul; glomerulul este un tip de dichaziu) și cima multipară (sau pleiochaziul; inflorescențele simpodiale pot să fie și compuse). Unele plante pot avea inflorescențe mixte reunind ramificarea nedefinită cu ramificarea definită (ex. corimb cu calathidii, umbelă cu spic, spic cu glomerul etc.). Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): INFLORESCENTA
|