Forma elementară și totodată universală de existență, și deci de organizare a materiei vii, este organismul individual, indiferent pe ce treaptă de dezvoltare, de evoluție se află; organism monocelular, colonial, pluricelular mai simplu sau mai complex.

N. Botnariuc

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
INTESTIN

(lat. intestina — intestin) — canalul alimentar de la stomac (pilor) la anus sau cloacă. La vertebrate, în intestin are loc desăvârșirea digestiei alimentelor sub acțiunea sucului pancreatic, a bilei și a sucului intestinal și absorbția și asimilația acestora. Absorbția produselor digestiei are loc, în principal, în partea anterioară sau intestinul subțire (de 5 — 6 m la om; alcătuit din: duoden, jejun și ileon), iar resturile alimentare ajung în partea posterioară sau intestinul gros (de circa 1,6 m, alcătuit din: cec, colon și rect).