L. von Bertalanffy (1960)
Termen | Definiție |
---|---|
MONOCIT |
(gr. monos - singur; kytos — celulă) — tip de leucocit agranular, mononucleat, din sângele vertebratelor, bogat în citoplasmă bazofilă, având dimensiunile cele mai mari. La om, au un diametru de 12—25μ și sunt puțin numeroase (4— 8% din totalul leucocitelor). Intervin activ în focarele de inflamație, fagocitând (distrugând) atât microbi, cât și celule moarte, resturi celulare și particule străine (sunt identice sau apropiate macrofagelor). |