(MEDULLA; lat.) - partea centrală, obișnuit de consistență moale, a unui organ. 1. La plante, măduva lemnului este alcătuită din țesut parenchimatic și se găsește în cilindrul central al tulpinii și rădăcinii; poate servi la depozitarea unor materii nutritive de rezervă. 2. La animale, măduva osoasă se găsește în canalul medular și în alte cavități ale oaselor. Este alcătuită din țesut conjunctiv reticulat, fiind bogată în vase sanguine și în terminații nervoase. Măduva osoasă poate avea rol în osteogeneză (măduva osoasă roșie osteogenă) și în hematopoieză (măduva osoasă roșie hematogenă); la adult, în unele oase măduva roșie a suferit procesul de metaplazie, devenind măduvă galbenă, alcătuită din celule adipoase. 3. La animalele vertebrate, în canalul vertebral, este situată măduva spinării, care împreună cu encefalul alcătuiesc sistemul nervos cerebrospinal sau nevraxul. Măduva spinării reprezintă un cordon nervos, învelit de meningele rahidiene (dura mater rahidiană, arahnoida și pia mater), și de lichidul cefalorahidian (care se găsește în spațiul subarahnoidian dintre arahnoida și pia mater); este alcătuită din substanță albă (la periferie) și substanță cenușie (în partea internă); îndeplinește funcția de centru reflex, coordonând și conducând ascendent și descendent actele reflexe medulare. 4. Măduva părului, formațiune alcătuită din celule mari, ovale, situată în axul tulpinii părului etc.