Celula epidermică embrionară sau celula universală (celule epidermice care nu sunt specializate într-un sens anumit) posedă în stare difuză diferitele proprietăți care caracterizează diversele categorii de celule specializate care derivă din ea.

Emil Racoviță (1896)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
MEDIU DE CULTURĂ

ansamblu de factori organici și anorganici în care cresc celule, țesuturi, embrioni ș.a. Pentru cultura in vitro mediul trebuie să asigure o deplină asepsie, temperatură adecvată ș.a. Cercetarea bacteriilor a condus la alcătuirea a trei tipuri de medii de cultură: mediu minimal, conține numai glucoză și săruri anorganice. Pe un asemenea mediu trăiesc și se înmulțesc bacteriile de tip sălbatic sau prototrofe care au capacitatea să sintetizeze toate elementele necesare replicării acizilor nucleici și sintezei proteinelor; mediu complet, format din mediu minimal plus un amestec complet de metaboliți — produși ai metabolismului celular — zaharuri, aminoacizi, acizi nucleici, baze azotate, vitamine, hormoni, substanțe de creștere etc. Mediul complet asigură condiții pentru viața bacteriilor sau altor celule mutante, denumite auxotrofe, defective nutrițional, care au pierdut capacitatea de a sintetiza enzime ce catalizează o reacție în producerea unui constituent celular; mediu selectiv — mediu complet minus unul sau altul dintre metaboliți, un aminoacid, o vitamină, o bază azotată etc. Servește la detectarea mutanților auxotrofi, nutriționali. Medii de cultură similare se formează și pentru înmulțirea și studiul celulelor și țesuturilor prelevate de la animale și plante.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): MEDIU DE CULTURA