particulă globulară nucleoproteică de-a lungul moleculei de ADN în cromatină la eucariote. Diametrul unui nucleozom este de aproximativ 90 Â, incluzând un segment de ADN de circa 200 perechi de baze, asociat cu un agregat octamer din patru clase de proteine histonice: H2A2, H2B2, H32 și H42. (A 5-a clasă, histona H1, este de asemenea asociată cu nucleozomul, dar într-o manieră care nu este clară). Nucleozomii adiacenți sunt conexați de o bicatenă liberă de ADN asociată cu H1 care protejează ADN de atacul ADNazelor. Digestia nucleilor cu enzimă micrococcală, în prima fază, rupe ADN în unități de 200 perechi de nucleotizi, iar prin continuarea tratamentului, în unități de 140 perechi de baze (lungime). De aici concluzia că particula miez (engl. core — inimă) a nucleozomului are 140 pb lungime, iar restul din lungimea repetată neinclusă în miez este considerat ca linker între particulele miez. ADN este dispus la suprafața nucleozomului incluzând octamerul de proteine histonice și face 1 3/4 ture (spire) din superhelix (reprezentând 140 pb). Descoperirea nucleozomului și a structurii sale a dus la concluzia că există o paralelă interesantă între plierea ADN în cromozomii eucariotelor și în nucleoidul din bacteria Escherichia coli. În ambele cazuri se pare că există o singură superrăsucire (engl. supercoil), la 100 pb. Plierea ADN la E. coli pare că este produsă de către o mică proteină bazică, care în aparență este un dimer. Acest dimer ține împreună, la un anumit punct, cele două tururi superhelicale de ADN. La eucariotele dezvoltate mai multe proteine bazice produc o particulă nucleozomală mai regulată și mai bine protejată față de enzime; în nucleozom este structurată cromatina.