(lat. nervus) — formațiune anatomică rezultată din gruparea unor fascicule de fibre nervoase (axonice sau dendritice), care are rolul de a conduce influxul nervos. Nervii sunt înveliți de o teacă de țesut conjunctiv (epineurium). Fibrele dintr-un nerv sunt aferente (senzitive, care conduc influxul nervos de la periferie spre centru) și eferente (motorii sau secretarii, care conduc influxul nervos de la centri nervoși la periferie). După origine, nervii pot fi spinali sau rahidieni și cranieni sau cerebrali. Terminațiile periferice ale nervilor reprezintă receptorii (exteroceptori, proprioceptori și interoceptori).