NERV - Biologie generală

Dacă unii au considerat acum câțiva ani că epoca de aur a marilor descoperiri în biologia moleculară a fost depășită, cea mai recentă, aceea a genelor „divizate”, arată că, din contra, ideile cele mai solid înrădăcinate sunt deschise discuțiilor și că organizarea vieții este chiar mai neașteptată și mai pasionantă decât s-a putut imagina.
A . Danchin & P. Slonimski (1956)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,

Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z

Termen	Definiție
NERV	(lat. nervus) — formațiune anatomică rezultată din gruparea unor fascicule de fibre nervoase (axonice sau dendritice), care are rolul de a conduce influxul nervos. Nervii sunt înveliți de o teacă de țesut conjunctiv (epineurium). Fibrele dintr-un nerv sunt aferente (senzitive, care conduc influxul nervos de la periferie spre centru) și eferente (motorii sau secretarii, care conduc influxul nervos de la centri nervoși la periferie). După origine, nervii pot fi spinali sau rahidieni și cranieni sau cerebrali. Terminațiile periferice ale nervilor reprezintă receptorii (exteroceptori, proprioceptori și interoceptori).

Termen

Definiție

NERV

(lat. nervus) — formațiune anatomică rezultată din gruparea unor fascicule de fibre nervoase (axonice sau dendritice), care are rolul de a conduce influxul nervos. Nervii sunt înveliți de o teacă de țesut conjunctiv (epineurium). Fibrele dintr-un nerv sunt aferente (senzitive, care conduc influxul nervos de la periferie spre centru) și eferente (motorii sau secretarii, care conduc influxul nervos de la centri nervoși la periferie). După origine, nervii pot fi spinali sau rahidieni și cranieni sau cerebrali. Terminațiile periferice ale nervilor reprezintă receptorii (exteroceptori, proprioceptori și interoceptori).