(CELULĂ NERVOASĂ) - celulă a țesutului nervos cu proprietatea de a primi și transmite impulsuri nervoase. Este formată dintr-o parte centrală — pericarionul sau corpul neuronului, care cuprinde un nucleu mare înconjurat de citoplasmă (neuroplasmă) și prelungirile neuronului. Neuroplasma conține alături de structuri fundamentale — mitocondrii, aparat Golgi etc. și unele structuri specifice: neurofibrile (cu rol mecanic, de susținere) și granulații Nissl sau substanță tigroidă (se colorează cu coloranți bazici, având rol în acumularea energiei). Prelungirile neuronilor variază mult în lungime și număr. Unele sunt scurte și bogat ramificate la scurtă distanță de corp — dendritele, denumite și prelungiri citoplasmice (centripete sau celulipete) care primesc și conduc influxul nervos la pericarion. Alta (una singură la un neuron) este mult mai lungă și de o grosime uniformă, prevăzută la extremitatea liberă cu ramificații — axonul, cilindru ax sau fibra nervoasă (neurit: prelungire centrifugă sau celulifugă) — care conduce influxul nervos de la pericarion la alte celule nervoase sau la efectori. Transferul influxurilor de la un neuron la altul are loc prin legături între neuroni, denumite sinapse (la nivelul ramificațiilor terminale ale dendritelor și axonului). Funcțional neuronii pot fi: neuroni senzitivi (receptori, care primesc excitațiile de la celulele senzoriale), n euroni motori (efectori, ai căror axoni se termină în organe efectoare: mușchi, vase, glande etc.) și neuroni de asociere (conectori, care realizează legătura prin dendrite cu un neuron senzitiv, iar prin axon cu un neuron motor). Din neuroplasmă lipsește centrozomul, fapt ce demonstrează că neuronul, fiind deosebit de specializat, a pierdut capacitatea de a se divide.