(lat. olfactus — a mirosi) — care se referă la simțul mirosului. Mirosul, determinat de un grup de excitanți adecvați, din mediu, este perceput de analizorul olfactiv (un analizor chimic de contact — chemoreceptor), situat în mucoasa nazală olfactivă. În mucoasă se găsesc dendritele neuronilor olfactivi (receptorii olfactivi), care preiau excitațiile provocate de substanțele mirositoare (volatilizante) și le transmit prin nervul olfactiv (format din axonii neuronilor olfactivi) la centrul olfactiv din scoarța cerebrală, unde mesajele respective se transformă în senzații de miros. Simțul mirosului dă relații despre calitățile aerului, ale alimentelor etc.