Emil Pop (1960)
Termen | Definiție |
---|---|
ORGANUL AUDITIV |
organ de simț pentru recepționarea sunetelor. La vertebrate (om) este îndeplinit de ureche (v.) care reprezintă segmentul periferic al analizatorului acusticovestibular și care conține ap... |
ORIFICIU |
(lat. os — gură; facere — a face) — deschidere a unei cavități spre o suprafață sau spre un alt organ. |
ORIGINEA REPLICĂRII |
la bacterii și viruși o genă per genom necesară inițierii și încheierii replicării moleculelor de ADN. La virușii ADN SV40 și polyoma, cercetarea electronomicroscopică a „originilor”... |
ORNITHISCHIA |
ordin fosil de reptile, răspândit în mezozoic (în jurasic și cretacic) care a conținut doar specii erbivore. |
ORTOPTERE |
ordin (Orthoptera) de insecte cu aripile anterioare pergamentoase (elitre sau tegmine), cele posterioare late și membranoase și cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sărit. Din ... |